Ce am învățat după ce am scris 1000 de glume

Am terminat proiectul ăsta deja de ceva vreme și încă n-am apucat să pun la un loc concluziile – practic, ce am învățat eu din toată treaba asta sau doar mi-am împământenit mai bine.

1. Pregătirea și scrierea trebuie delimitate clar

În primele zile căutam premise pentru o vreme și apoi scriam glume pe ele și tot așa. Lucru care s-a dovedit destul de neproductiv. Îmi lua mult mai mult timp. Pentru că procesul de research și ăla de creație sunt două procese cognitive total diferite și switch-ul mental dintre ele îmi mânca mult timp. Și îmi întrerupea orice stare de flow în care aș fi intrat după o perioadă doar de scris, la care dup-aia îmi era foarte greu să revin.

2. No plan will go as planned

Am plecat la drum cu un plan. Dar, evident, că multe lucruri nu au fost așa cum mă așteptam. În primul rând, mult mai multe întreruperi decât am luat în considerare. Important e să încerci să revii la plan de fiecare dată și totuși, atunci când trebuie, să fii dispus să-l schimbi din mers (vezi punctul 1). Și să poți să faci diferența între momentele astea.

3. Există un timp pentru cantitate și un timp pentru calitate

La multe subiecte simțeam că aș putea săpa și mai adânc. La cele mai multe glume simțeam că dacă le-aș acorda mai multă atenție aș putea să le formulez mai bine. Dar când principalul obiectiv este cantitatea, nu ai timp de asta. D-asta proiectul ăsta este doar primul pas. Acum am început să lucrez pe ele.

4. Do better research before researching

Înainte să încep provocarea mi-am găsit niște surse în care să caut premise. Dar majoritatea s-au terminat mult mai repede decât mă așteptam. Dacă aș fi căutat mai mult, aș fi scutit o grămadă de timp pierdut.

5. Better sleep = better work

Pare mega evident. Este o chestie pe care credem că o știm cu toții. Dar atunci când volumul de muncă este la maxim, efectele resimțite sunt foarte amplificate. Nu cred că am simțit o corelație așa puternică între numărul de ore dormite și calitatea produsului la care lucram sau viteza cu care îl duceam la capăt.

6. În unele cazuri, dacă faci publice obiectivele, asta te va forța să le duci la capăt

Thomas Frank și alții spun că nu-i bine să-ți faci publice obiectivele pentru că în momentul ăla deja simți un sentiment de împlinire pentru că simți că ai făcut un pas în direcția aia și așa îți scad șansele să-ți împlinești obiectivele. Ceea ce este corect de cele mai multe ori, dar nu de fiecare dată. În cazul ăsta, cred că aș fi renunțat dacă nu mi-o asumam public.

7. Statul la birou fucks you up

Din nou, evident. Common knowledge. Dar devine și mai evident în momentul în care o faci în mod excesiv.

8. Trebuie să învăț mai bine să manageriez feedback-ul

Feedback-ul pozitiv poate să te motiveze, dar nu o să ai niciodată doar feedback pozitiv. Feedback-ul negativ trebuie să nu-l lași să te deturneze. (PS: în mintea mea, feedback-ul constructiv intră la categoria de feedback pozitiv.)
Au fost momente în care mi-am pus un pic la îndoială toată inițiativa asta, dar dacă știi bine de ce o faci – cel mai probabil o vei duce la capăt.

9. Diminețile sunt cele mai neproductive

Pentru mine. Poate că alți oameni sunt altfel. Sau poate doar știu ei mai bine cum să le facă să fie productive. Dar pentru mine nu sunt. Sau trebuie doar să învăț cum să le manageriez mai bine. Aaaanyway…

10. Trebuie să ajung să stăpânesc mai bine o gamă mai variată de tipare

Orice comediant lucrează cu niște tipare. Fie că vrea să recunoască, fie că nu. Sunt căile lui neuronale cele mai bătătorite. Diferența este că dacă lumea vede aceleași 20 de tipare, atunci vede tiparele. Dar dacă vede 60 de tipare, atunci vede un stil.
Iar în momentul în care ești presat să livrezi cantitate, tiparele învățate cel mai bine vor fi folosite cel mai des pentru că sunt cele mai accesibile.

11. Nu poți face nimic singur și nu trebuie să tinzi spre asta

N-aș fi putut face nimic din toate astea dacă nu mă ajutau oamenii din jurul meu. Oricât de independent te-ai crede și oricât de mare ar fi egoul tău. Mădă m-a ajutat enorm tot timpul (de la căutat articole cu premise când eu deja cedasem nervos la încurajarea ei de la început până la final) și a fost singurul om căruia i-am spus de idee înainte de a o lansa. Și pentru toate astea și multe altele îi mulțumesc foarte mult.

S-ar putea sa te intereseze si

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *